CONSERVAREA (PĂSTRAREA) TEXTULUI BIBLIEI


Ultimul “amin” al cărţii Revelaţia nu fusese încă măcar înregistrat atunci când a început corupţia textului biblic făcută de mâinile ereticilor (2Corinteni 2:17). În chiar copilăria creştinismului, oamenii au început să pervertească Scripturile, spre propria lor nimicire.” (2Petru 3:16).


Coruperea cuvântului lui Dumnezeu a avut un început timpuriu. Potrivit cu Geneza 3:1-5, primele cuvinte înregistrate ale Satanei faţă de rasa umană au fost: “Oare a zis Dumnezeu?” Deci, coruperea textului înseamnă să pui semnul întrebării peste cuvântul lui Dumnezeu. Coloseni 2:8 îl avertizează pe creştin împotriva a două erori:


TRADIŢIA - care adaugă la cuvântul lui Dumnezeu (vezi Marcu 7)
şi
FILOZOFIA - care scoate din cuvântul lui Dumnezeu


Istoria arată că majoritatea coruperii textului biblic a avut loc în primele două secole ale istoriei creştine (Vezi 2 Corinteni 2:17).


Mulţi creştini spun: “Eu cred în inspiraţia divină, verbală şi plenară a Scripturii originale”, – o afirmaţie adevărată. DAR noi NU AVEM scripturile originale şi niciodată nu le vom avea!


Deci, a face o asemenea afirmaţie generală poate fi mai degrabă convenabil. A crede doar în inspiraţia “scrierilor originale” dă dreptul oricui doreşte să “corecteze” Biblia atunci când aceasta se potriveşte scopului său. Noi, care nu suntem savanţi, trebuie să ne bazăm doar pe ceea ce spun savanţii şi experţii pentru a înţelege şi pentru a interpreta cuvântul lui Dumnezeu?


La acest punct trebuie să acceptăm doctrina CONSERVĂRII/ PĂSTRĂRII DIVINE a scripturilor. Fără această doctrină, cuplată cu cea a inspiraţiei divine (2Timotei 3:15-17; 2Petru 1:20-21), nu putem fi niciodată sută la sută siguri că avem de fapt cuvântul lui Dumnezeu.


I .DEFINIŢIA CONSERVĂRII (PĂSTRĂRII)

Călăuzirea şi supravegherea suverană a lui Dumnezeu a copierii textelor/cuvintelor ale scripturilor originale, astfel păstrând cuvintele infailibile ale lui Dumnezeu (Psa.12:6-7)


II. BAZA CONSERVĂRII

Conservarea divină a Scripturii este o doctrină care seamănă cu cea a inspiraţiei divine. Ambele doctrine sunt prezentate în Scriptură şi sunt evidenţiate prin dovezi interne şi externe.
Doctrina conservării are la bază următoarele texte biblice:

A. Psalmul 12:6,7

Aceste versete subliniază:
1. Întinderea conservării - până la “cuvinte”;
2. Agentul conservării - “Tu” {Dumnezeu};
3. Perioada conservării - “pentru totdeauna”;


B. Psalmul 33:11

“Sfatul DOMNULUI” se referă la cuvântul lui Dumnezeu.
1. Psalmul 100:5c
2. Psalmul 111:7,8


C. Psalmul 117:2


D. Psalmul 119:89, 152, 160

Acest psalm, care vorbeşte despre cuvântul lui Dumnezeu, spune că Biblia
este întemeiată, alcătuită, dată, scrisă, şi adevărită “pentru totdeauna”


E.Isaia 40:8b


F. Psalmul 117:2


G. Isaia 59:21

Acest verset ne învaţă ambele doctrine: inspiraţia (“...cuvintele mele pe care
le-am pus în gura ta...”) şi conservarea (“...de acum şi pentru totdeauna”).


H. Matei 24:35

Acest verset susţine doctrina conservării textului Noului Testament.


I. Matei 28:19,20

“Marea Trimitere” le cere bisericilor Domnului să-i înveţe pe cei
care cred, “...toate câte v-am poruncit... până la sfârşitul acestei
lumi, aşa cum le cunoaştem în prezent. Pentru a putea împlini
aceasta, “toate câte v-am poruncit” trebuie conservate până la
sfârşitul lumii. Vezi şi Matei 4:4.


J. Luca 16:17


K. Luca 21:33


L.Ioan 10:35b

Acest verset se referă la natura care nu se schimbă a Cuvântului lui Dumnezeu.


M. Ioan 12:47,48

Cuvintele lui Dumnezeu sunt baza salvării. Cuvântul este baza
judecăţii. Judecata va avea loc în ziua de apoi, după ce cerul şi
pământul vor fi trecut (Revelaţia 20:11, 12). Cuvântul lui
Dumnezeu încă există!


N. 2Timotei 3:15, 16

Aceste versete care de obicei sunt citate cu referire la inspiraţie,
redau adevărul remarcabil cu privire la păstrare sau conservare.
1. Timotei a avut scriptura.
Acest verset nu spune că el a avut “ceva care semăna cu Scriptura.”
2. Deşi Timotei nu a avut “scrierile originale”.
În zilele lui, scrierile Scripturii (VechiuluiTestament) aveau
o vechime între 1500-451 de ani - şi erau copia copiei a
copiei etc.
3. Copiile la care Timotei a avut acces sunt numite scripturi
date prin inspiraţia lui Dumnezeu şi sunt considerate
“inspirate” (şi prin urmare fără greşeală).
Acest pasaj nu se referă la “originalele inspirate”. Scrierile
originale au fost într-adevăr inspirate – dar asemenea lor
sunt şi copiile conservate cu care noi avem de-a face.
Scrierile (manuscrisele) originale nu există.


O. 1Petru 1:20-21, 23, 25

Observaţi că acest cuvânt al lui Dumnezeu:
1. Este (timpul prezent!) incoruptibil - conţine promisiunea
unei purităţi continue. Deci ne putem aştepta să găsim o Biblie pură astăzi.
2. Trăieşte pentru - promisiunea unei eficienţe continue (Evrei 4:12).
3. Rămâne pentru totdeauna.


Doctrina conservării Scripturii se bazează pe PROMISIUNEA lui Dumnezeu (Psalm 12:6-7) şi intră în sfera PROVIDENŢEI LUI (Isaia 46:9-11).
Deci este vorba despre o “conservare providenţială”.


II. BAZA CONSERVĂRII

A. Observaţi că acest cuvânt al lui Dumnezeu:

1. Este (timpul prezent!) incoruptibil - conţine promisiunea
unei purităţi continue. Deci ne putem aştepta să găsim o Biblie pură astăzi.
2. Trăieşte pentru - promisiunea unei eficienţe continue (Evrei 4:12).
3. Rămâne pentru totdeauna.


B. Rezultatul conservării/păstrării este ceva logic cu privire la Datarea, Cântărirea şi Numărarea manuscriselor


IV. ÎNTINDEREA/CUPRINDEREA CONSERVĂRII

Studiul nostru despre doctrina inspiraţiei a arătat că pe Dumnezeu l-au preocupat cuvintele. Biblia ne învaţă despre inspiraţie verbală.
O recapitulare a celor 16 texte din Scriptură menţionate mai sus ne arată foarte clar şi faptul că Dumnezeu Şi-a păstrat cuvintele.
Astfel înţelegerea de către noi a scripturii trece dincolo de cărţi, de capitole, de idei, de concepte şi de sensuri (care au fost într-adevăr păstrate).
Ea merge până la cuvinte.
Răspunsul credinţei la cele de mai sus este următorul:

1. Nu posedăm originalul acestor scrieri. Nici Timotei nu le-a avut, dar el a avut Scriptura!

2. Când Noul Testament citează Vechiul Testament sunt câteva locuri în care Duhul Sfânt a folosit cuvinte diferite.
De exemplu, Deut.8:3b este citat cu cuvinte diferite în Luca 4:4, fără a-şi pierde sensul.

a. În primul rând, citatele au fost traduse din ebraică în greacă.
b. În al doilea rând, Timotei avea la dispoziţie atât Cartea Deuteronomul (scrisă în ebraică) precum şi Evanghelia lui Luca
(scrisă în greacă) iar 1Tim.5:18 le citează pe amândouă ca fiind SCRIPTURĂ. Vezi şi 2Timotei 3:15-17 în contextul lui.
c. În al treilea rând, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este îndreptăţit şi liber să folosească cuvinte diferite de vreme ce
El este autorul scripturii. În fond este doar o presupunere faptul că scriitorul Noului Testament, atunci când citează
din Vechiul Testament, doar îl copiază de pe un sul existent. (Exemplul din Fapte 20:35 şi Iuda 14 arată că nu s-a petrecut aşa.)
Credinţa conclude că Dumnezeu Îşi ţine promisiunea cu privire la conservarea cuvântului Său, lucrând providenţial prin acelaş
Duh Sfânt la procesul copierii şi al traducerii, ca să ne dăruiască cuvântul/cuvintele pe care El îl doreşte. Cuvintele lui Dumnzeu
rămân ale Lui, fie ele copiate sau traduse. Noi nu putem înţelege pe deplin acest fapt, dar Biblia ne învaţă aceasta în mod clar.




întrebări? »

citi mai departe in ecran nou »

Citeste Mai departe dând click pe linkul din dreapta, sau puteți continua citind mai jos.

Descarca Acrobat Reader aici: Acrobat Reader